Mi se pare teribil de trist că devizele ultimei jumătăţi de veac sunt „be cool“ şi „have fun“. Alţii au avut „sănătate şi virtute“ ori „furtună şi avânt“ ori „calm, lux şi voluptate“, iar noi ne-am procopsit cu be cool şi have fun. Una apolinică şi una dionisiacă, ambele croite pentru tânărul care „îşi trăieşte viaţa“. Prima repetând, până la urmă, o deviză zen, un ideal clasic al echilibrului perfect: să fim, precum biserica din Laodiceea, „nici reci, nici în clocot“, adică suspendaţi la jumătate între iad şi rai, rău şi bine, laşitate şi curaj, ură şi iubire, jeg şi puritate. În nicicumul modern şi cool. A doua proiectându-ne în haosul celui care le-a încercat pe toate having fun şi care nu ştie să aleagă, pentru că orice alegere îl deturnează de la „trăirea vieţii“, ori a celui care înlocuieşte intensivul (viaţa interioară) prin extensiv (mulţimea experienţelor).
Copiii mei (şi cei personali, şi cei de la şcoală) vor să fie cool şi să have fun. Cine-s eu să mă opun? Doar o vorbă, zisă de un personaj al lui Andrei Codrescu, din mesi@: „-OK, aţi făcut de toate, dar aţi văzut vreodată o oaie? -O oaie? -Da, o oaie. Băiatul căzu pe gânduri şi apoi privi împrejur. Mai mulţi dintre ei ridicară din umeri. –Nu, parcă nu. –Câţi dintre voi nu au mâncat niciodată un mango? Aproape toţi copiii umbrei ridicară mâinile. –Aţi făcut un rahat, spuse Felicity. Atunci când veţi fi văzut o oaie şi veţi fi mâncat un mango, de preferinţă în acelaşi timp, atunci să veniţi să-mi spuneţi că aţi făcut de toate.“
Aşa că, dragilor, căutaţi-vă oaia şi mâncaţi-vă mangoul şi apoi mai stăm de vorbă. Desigur, trucul este că mereu mai rămâne o oaie încă nevăzută, mereu un mango încă nemâncat…
era sa uit, americanii stau inca si mai rau. ei il mai au si pe ‘remember to have fun’, adica vezi sa nu uiti sa te distrezi no matter what, ori pe ‘have fun with that’, adica vezi sa nu te preocupe nimic pana la manie, sa nu iei in serios lucrul cu care tocmai te ocupi. distreaza-te, doar, cu el. suffering can kiss my butt.
Mi se pare deloc cool
sa ajungem sa raportam prezentul la tot felul de pseudo-wanna-be-valori din Trecutul glorios…Carpe diemul asta post-post-modern,nici nu se mai pune problema daca e asa-cum-trebe sau nu e…sistemul de valori acum tropaie strengareste in sfera individului si…cam atat….si,nu prea cred ca,Tineretul,mandretea patriei o sa tremure eschatologic la gandul ca Tata Mare o sa ii verse din gura,ca,deh,nu is nici reci nici in clocot…Whatever makes you feel better,as spune eu…
Seara frumoasa…
ps.Sunt nou pe aici,bare with me
un prieten zicea “care e musai să-l ai-ul acestui sezon?”
nu de Trecutul glorios mi-e mie, ci de trecutul simplu, cel care iti asigura, prin intermediul memoriei, pur si simplu coerenta cu tine insuti.
imi amintesc cum am ascultat siderata revolta unei foste studente, care reprosa generatiilor preocupate de ideea restaurarii unui trecut o incercare infama de a transfera o vinovatie improprie asupra tineretului. ‘de ce sa mai stim cum a fost, daca oricum acum nu mai este la fel’ ma intreba retoric. logica de amnezic fericit, nu poti sa nu observi…
incolo, sigur ca nimeni nu-l va asculta pe tata mare, iar ‘whatever’, bine ca mi-ai amintit, e alta vorba, poate chiar VORBA zen a zilei de astazi. imi place cum spui ’sistemul de valori acum tropaie strengareste in sfera individului’.
ce previziuni ai/ ce urmeaza sa devina nepotii lui tata mare dupa etapa ‘whatever’/
chiar, care e musai sa-l ai-u’/
in rest, cum ar zice barbatul meu, ‘tzine atingerea’, adica ‘keep in touch’
p.s. daca nu v-ati prins, / e in loc de semnul intrebarii. tastatura mea si-a pierdut toate reflexele de ’shift’ de cand a plouat in ea asta vara…
Intr-o vreme unde nu mai exista sisteme de valori general valabile(hahaha),coerenta implicit nu mai poate sa fie ceva necesar si imperativ aplicabil indivizilor,ca ei sa poata”functiona” asa-cum-trebuie.Pentru unii dintre noi,oamenii-zgomot,creaturile-galagie,oamenii-epiderma,indivizii-aer si tot asa,coerenta si densitatea interioara sunt la fel de irelevante ca si transcendenta prin violenta a lui Bataille pt mama mare:)
Nu sunt de acord cu neasumarea Trecutului,dar asta,again,pentru ca asa sunt eu,mai gadamerian dupa orientare(da ludic of course)…..Musai sa nu mai astepti sa vezi de la Za Young-Jung people valori in care Tu crezi,in care,lobotomizat sau nu de un sistem ce mai trimite vanturi incoa(ma refer la tata Ceasca)…strambi batraneste din nas cu ochii zgaiti la prunci patriei ce devin tot mai usurei metafiziceste:)…Spunea azi un amic de al meu,cum suntem noi de suav si subtil antrenati in tot felul de Asa TRebuie COmunitare…mai lunga povestea..enfin…dupa etapa Whatever ? WHo cares
Cine defineste ce e cool si cine defineste care e pragul pana unde te distrezi? Oamenii din zilele de azi vor placeri mai multe si responsabilitati mai putine. Ca si cum atunci cand mori toate placerile alea te vor purta catre Nirvana.
again, usureala metafiziceasca parca merge mana in mana cu o tot mai mare permisivitate la ideologie – totul e sa fie una noua ori cool. poate ca usuratatea in sine nici nu m-ar scarpina asa de tare fara contrapartea asta.
sigur ca trebuie sa-mi recunosc doua ticuri existentiale, aici. primul, de femeie – aflu – prin care rastorn observatia in intentie meliorista, iar al doilea de profesor, prin care astept mereu, batraneste, ca toti sa-nvete cate ceva la un moment dat, macar dintr-o istorie personala. ghinionul meu…
mihnea87, cand ti-am citit url-ul, am citit ‘liquid petrified souls’ in loc de ’studios’, ceea ce ma aduce rusinata la – iata – al treilea tic. pe care va las sa-l definiti cum vreti.
toti avem voie sa gresim.
deci, draga Mihaela, eu ce sa spun? sunt o nostalgica, asa ca ma intereseaza trecutul…acum toti sunt cool, noi trebuie sa ne adaptam, probabil si sa fim…nu?
let’s be cool.
Mda…ca sa prelungesc momentul in care va trebui sa revin in fata cursurilor de sintaxa, m-am tot intrebat ce as putea face ca, totusi, sa nu ma simt vinovata de tragerea de timp…moment in care mi-am amintit de blog si am spus sa dau un ochi. Acum problema e alta si anume faptul ca nu m-am mai vazut oprita pana ce n-am citit tot ce se putea pe-aici(hihi)
hmmm…da, traim intr-o lume nebuna, intr-un fel ne dorim o lume rasturnata, o lume in care nici macar celebra expresie “sex, drugs, rock’n roll” nu mai prezinta vreo importanta…ne uitam in jurul nostru si vedem o populatie care a evoluat ca fetusii din Alien si care din momentul in care ia viata urla din toti plamanii “Am avere, am valoare!”
“Be cool”& “Have fun”, in traducere libera, corespunzatoare zilelor noastre, ar fi echivalentul americanismului “don’t love& cry, f** & smile” …calitatea nu mai prezinta nicio importanta atata timp cat exista cantitate, “pruncii” se lauda prietenilor ca au avut parte de o noapte “hot” doar daca asta inseamna ca dimineata s-au trezit cu fata la cearsaf-spre norocul lor, fiindca altfel riscau sa se inece in propria voma- mahmuri, fara sa-si aminteasca exact ce s-a intamplat sau daca s-a intamplat ceva…
Cum arata o oaie sau ce gust are un mango? Cred ca destul de putini stiu asa ceva… si cred ca si mai putini sunt cei care ar fi dispusi sa renunte la a fi cool sau la a avea fun pentru a descoperi!
Asadar, let’s be cool!!!
mbuhuu, sumbra perspectiva…
teribil de plastica imaginarea lumii rasturnate…
da, de-acord… pana la urma nu cred ca ar putea vorbi cineva despre o lume rasturnata in termeni absoluti, fiindca tot timpul s-ar gasi cineva care sa poata rasturna la randul sau “lumea creata”; comment-ul nu e altceva decat o imagine, o mica parte a generatiei viitoare, a mediului in care marea majoritate se complac, sa zic asa, generatie in care fiecare isi alege coltisorul lui preferat si se gandeste la noi elemente pt. a nu ramane in urma cu ceea ce inseamna a fi cool si care, in cele din urma, se dovedesc a fi deloc cool, cum spunea cineva mai sus … Prin urmare, atata timp cat cineva ar putea modela aceasta lume, a fi plastica nu suna deloc rau.
“plastica” era aici chiar un determinant pozitiv-admirativ.
hmmm…da?! oups :d my mistake then
eu am crezut k va referiti la plastic=ceva ce poate fi usor deformat, modelat, reprodus dupa nush c modele.
PS: acum k am aflat d “trecutul real” al dvs, e mai bine-cred…partea cu plasticul am vazut-o astfel fiindca am crezut k am fost putin prea realista pt. o imagine ce se presupune k vine de la un filolog sensibil ce crede ca lumea toata-i o poveste :d Asadar, multumesc!
mai, mai, mi-ai adus asa o boare din trecut, de la disciplina care se numea ‘organe de masini’, unde invatam despre deformarile plastice si elastice, despre ledeburita si alte chestii care sunau la fel de surprinzator.
bu-hu-huuu… pai si eu ma mai gasesc uneori cautand una-alta in trecut- ce vremuri, vorba aia
imi place ceea ce fac acum, nu regret alegerea facuta, dar totodata recunosc faptul k imi lipseste intr-un fel latura aceea realista, care e parte din mine si care e si ea pe undeva pe-acolo.
)
PS: cand vine vorba despre “deformari plastice” , chiar daca toata treaba implica si cuvantul “plastic”, totul e just perfect, fara urma de proasta interpretare
Seara faina!
las’ ca ‘plastic’ nu este un cuvant chiar atat de degradat. vezi ‘cartile de plastic’ ale ioanei bot, din dilemateca.
nuuu… va rog, orice, dar nu-mi faceti una ca asta!!! nu vreau sa fiu rea, nesy si asa mai departe, dar nu cred k in momentul de fata, cu atatea “bunaciuni” in jurul meu mai rezist si la asa ceva…o sa spun si eu k ardeleanul dintr-un anume banc: “mai bine ma duc in padure!”
Tot respectul pt. cele realizate de persoana in cauza pe plan profesional, dar daca aveam un exemplu de “asa nu” din tot ce am vazut si cunoscut pana acum, l-ati nimerit…
Oricum, am dat un search cu ajutorul prietenului Google si am dat un ochi sa vad despre ce e vorba…acum pot doar sa spun k au revenit la viata toate spiritele, asa k pot merge sa citesc mai departe pt. urmatorul examen.
Concluzie: uneori, mai bine cu rau decat fara el!
draga olimpia, trebuie sa insist: daca este vreun exemplu de „asa da” la capitolul spirit critic ofensiv, ioana este acela. recomand vaccinarea cu cartile de plastic, pentru inceput.
…ok, o sa ma straduiesc, dar asta pt. ca vine ca o recomandare din partea unuia dintre oamenii care mi-au lasat impresia ca pe langa faptul ca au habar despre ce vorbesc, o fac intr-un mod cat se poate de natural (nu va iau cu periuta, asta e parerea mea si credeti-ma ca un mare defect al meu e sinceritatea in forma ei cea mai pura-daca pot spune asa). Da, sunt de-acord cu exemplul de critica ofensiva, am observat asta, am mai si dat cate un ochi peste ceva carti de critica…doar ca vedeti, e destul de greu sa iei ca exemplu o persoana care n-a prea reusit sa te impresioneze asa, ca om, lasand latura profesionala.
Poate ca ma insel, poate ca e doar o impresie a mea creata in urma relatiei prof-student, doua persoane care in afara catorva cursuri nu prea au nicio taina una cu cealalta…mi-as dori sa fie asa, fiindca, pe plan profesional, chiar si ca mod de predare, no comment, dar nah… nu poti placea si nu poti fi placut de toata lumea! Daca ar fi asa, numai pace, liniste si armonie, cred ca ne-am plictisi foarte tare
as pune un emoticon zambind suav, dar n-am la indemana. chiar, nu stiti cum sa fac sa-mi apara si mie niscai emoticoane pe aici?
pai eu am observat ca doar zambetele suave apar aici, ca am mai probat si altele… oricum, astea ies cu semnul “:” si o “)”
si totusi, care parte din marturia mea de om nevinovat(hihi) v-ar determina sa apelati la un emoticon suav?