cartea care umbla singura
Amicul nostru, Voicu Bojan, este importator unic al unor drăcării de suporturi pentru lectură (pe care le mai puteţi vedea şi pe la Cărtureşti, le zice , le zice easy-read) şi aici. Ştiu că nu sună impresionant şi ştiu că mă suspectaţi de parşivenie, dar merită toţi bănuţii (nu primesc nici un comision din asta): sunt două cleme care păstrează cartea deschisă şi un suport ajustabil, cu care poţi să sprijini cartea pur şi simplu pe birou sau poţi s-o cocoţezi lângă/ pe ecranul calculatorului. Singurul truc: este gândită pentru cei care citesc şi scriu despre cărţi sau manuscrise, altfel nu vă este de mare folos decît – eventual, dacă citiţi în pat în timp ce luaţi micul dejun (ooops, fireşte că eu nu fac asta niciodată). În schimb, dacă traduceţi sau – iaca, aşa, ca mine – aveţi nevoie de nişte citate când scrieţi – e mană cerească. Din ceruri americane, exact!
A, da, mi-ar placea sa mai am si o lanternuţă de lectură, cum puteţi vedea tot pe siteul cu pricina. Poate-l rugam pe Voicu sa ne-aducă.
Dacă nu m-aş teme că n-o să mă ia nimeni în seamă, v-aş trimite leapşa asta: care sunt ritualurile voastre de lectură şi ce gadget-uri implică. Hm?
Draga Mihaela, te rog neaparat sa-i transmiti salutari lui Voicu din partea mea, si lui Kitty, bineinteles. Chiar, cat costa acel suport, m-ar interesa.Ritualuri de lectura: deci, imi place sa citesc cand sunt perfect odihnita, in liniste, la masa sau in pat(de-aia port eu ochelari acuma, no) si cu o ceasca buna de cafea sau ceai.
Nu stiu daca pot vorbi chiar de un ritual de lectura…as vrea sa fie o adevarata ceremonie, insa ,desi lecturile mele trebuie sa se cam inghesuie in perioade de timp bine delimitate si, din nefericire, scurte, imi place sa pastrez totusi un standard aplicabil oricarei carti deschise.
Semnele de carte ( care mi-au devenit obsesie si colectie) sunt, in acest sens, definitorii pentru lectura ritualistica. Nu incep niciodata sa citesc o carte fara sa imi aleg in prealabil semnul potrivit:) Daca lectura ce ma astepta e selectata dintr-o decizie proprie, that is, daca citesc ceva ce imi doream demult, e musai ca semnul de carte sa fie din cele impletite, de pinza, sau cel sterpelit din Montmartre( don’t tell:P, era pe masa la o cafenea)Daca trebuie sa ma supun unei lecturi mai rigide(?), say o bibliografie ce nu pare prea atragatoare, trebuie sa indulcesc cumva ritualul, si atunci merg clar spre semnul de carte Garfield: it’s fun, colourful and a bliss to sore eyes. Nu prea intra semnele de carte la gadget-uri, dar se apropie vertiginos spre o organizare proprie…vreau eu sa cred.
Interesant gadget-ul propus, cred ca merita in special ca ajutor de scris lucrari si facut conspecte/note de lectura. I, for one, prefer totusi sa-mi tin carticica aproape si sa-i simt paginile fosnind (plus ca, trebuie sa-mi recunosc “ciudatenia” de a mirosi orice carte proaspat achizitionata…there’s something about that scent …)
@cutza40: ii poti scrie lui voicu pe voicu@aquaforte.com
@merry: stiu despre chestia cu mirosul, sunt si eu o mironosita. sau o mirosonitza.
sarumanaaaaa!!!
ei bine eu mi-am achizitionat o lanterna care se prinde de foi si lumineaza exact pag pe care o citesc..foarte inteligent, utila mai ales cand calatoresc, ca sa nu-i deranjez pe restul, dar acasa total inutila..pt ca provoaca somnolenta, parca as fi la lumina lumanarii;
altfel nici un ritual de lectura..am avut unul acasa, era musai sa fie pe balcon, ca sa fie evadare si la propriu si la figurat, dar aici mai mult in pat…de cand nu mai e lectura meserie (glumesc fireste)…cel mai mult m-a deranjat cand am fost intrebata la un seminar “ai citit cartea in tramvai?”, probabil am spus ceva stupid, dar oricum, sunt persone care chiar pot sa citeasca in locuri publice, eu nu..
Vaaai, imi aduc aminte de un examen de la Litere, eram obosita, nervoasa si mi-a picat Breban la oral. Proful vedea ca eu nu prea eram pe subiect (nu imi placea Breban si nici acum nu ma incanta). La final, profesorul: “nu prea ati citit, dra” Eu:(scarbita)”ba da, dar nu mi-a placut”. Continua examenul, o astept pe o prietena, ea imi povesteste: proful:”nu ati citit, nu?’ea:”vai, si inca cum am rasfoit-o”. Bine, nu eram noi varza si am luat sapte, dar cred ca nu o sa ne uite acel domn profesor cu fazele astea. La def, merg eu , in comisie, acelasi domn profesor, iar pe bilet…tot Breban. De data asta, am fost hotarata, am raspuns fara greseaala si cu toata ciuda pe subiectul care nu imi placea. E cam off topic ce am scris, dar mi-am adus aminte de intamplare citind faza Dianei cu “ati citit in tramvai?”. Da, eu pot citi in tren, in alte mijloace de transport, nu.
Intr-adevar, “magnifica inventie”, chiar ma intreb cum de nu a aparut mai devreme. Cum spui si tu, cititul ca cititul, dar lucrul la calculator…Norocul meu a fost la teza de drt. ca am lucrat mai mult cu fotocopii facute prin biblioteci straine, altfel as fi regretat si mai amarnic ca nu am avut un astfel de gadget. Sper sa fie cat mai accesibil…sau macar sa devina in timp.
Ritualuri de lectura? Asa, teoretic, ar fi – cu fotoliu, cafea, muzica in surdina si celelalte, pe de alta parte, in lipsa permanenta de timp, cititul (in afara bibliografiilor) ia oricum/oricand proportii de placere…vinovata
gadget-ul visurilor mele este o scandura – pe care am vazut-o la un tip care locuia intr-o casa din aceea saseasca, cu incaperi foarte inalte si foarte mari. el locuia in mijloc, pe pereti erau schele de rafturi indoite de carti, iar el se catara din raft in raft ca omul paianjen, ca sa ajunga la cartea dorita. dupa ce o lua, se aseza intr-un fotoliu cu suporturi pentru brate, pe care sprijinea o minunata scandura, pe post de masuta de scris. n-am regasit niciodata dupa aceea exact inaltimea bratelor fotoliului, inclinatia sau suprafata care sa-mi redea confortul de atunci. e drept, e o geometrie foarte fragila…
a, intre timp imi spune un prieten o chestie si mai si: un tip avea o masuta din asta glisanta peste cada de baie. adica nu numai ca ai parte de regressus ad uterum, ci te si balacesti in ape fictionale cand vrei tu. ori, dimpotriva, iei notite academicoase.
Imaginea casei-biblioteca si a omului care se catara ca un paianjen dupa carti parca e desprinsa dintr-un roman (mie mi-a amintit de Carlos Maria Dominguez, care are case luate de-a dreptul in stapanire de catre carti). Iar cea cu masuta pt baie…o idee absolut halucinanta, iar ma mir ca nu ne-a venit mai repede…am facut si eu experienta cateodata, dar fara gadget … si s-a lasat cu risc de stropire
n-am citit nimic carlos maria dominguez, cu ce sa incep?
@diana: despre tramvai nu bag mana-n foc (nesimtit comentariul de la seminar, totusi), dar in tren citesc cu voluptate. desi personajele cu care ma intalnesc acolo, de regula, sunt in sine o carte infinit de interesanta. nu in sensul la care se gandesc ele, totusi, stii tu, genul ‘viata mea e un roman”, ci altfel…
Nu-i neaparat o lectura obligatorie, insa imaginile astea privind casele “locuite” de carti sunt interesante – are ceva de imaginar borgesian. Si are umor. Daca te intereseaza – e vorba mai ales de cartulia “Casa de hartie” de la Rao.
am scris mai demult pe blog despre ea
http://anderadda-casadehartie.blogspot.com/2007/05/casa-de-hrtie-sau-jurnal-de-literatur.html
Si vad ca i-a mai preocupat si pe altii:
http://alinaandrei.blogspot.com/2007/11/obsesii-livresti.html
multumesc, e un musai sa-l ai, vorba sakuraamei, cred… in conditiile in care te intereseaza literatura despre literatura, din cate inteleg…
Pingback: Terorism de cititoare » Ritualuri de lectura
na, că a ajuns leapşa asta, cum-necum, şi la mine
ma bucur, vezi ca ti-am scris si eu ceva. buna circulatie a avut leapsa asta, chiar la oameni despre care n-am stiut, ca au raspuns fara ping (dar cu pong, totusi).
In primul rand vreau sa va urez sarbatori fericite si un an nou plin de bucurii.
Ma numesc Rusu Ana Maria.Sunt studenta in anul doi la Facultatea de Psihologie si Stiinte ale Educatiei la Universitatea Al .I. Cuza din Iasi.Vreau sa va rog daca se poate sa ma ajutati cu niste materiale pentru prezentarea la literatura.Am de facut o prezentare despre optzecism si din nefericire nu am gasit carti.Nici macar laB.C.U.Am cautat si pe net dar in afara de cateva articole…….nimic.Am gasit adresa de mail si cartea dvs. Va rog daca puteti sa ma ajutati.Prezentarea este pe data de 12 ianuarie si acum si timpul imi e potrivnic.
Va multumesc .
Cu sinceritate Rusu Ana Maria.
Inca o data va doresc un an nou plin de impliniri si un sincer LA MULTI ANI!
fara masuta glisanta,doar cu un gratar de lemn,ff stabil pe care mama l-a primit ca ajutor nepretuit in lupta cu ligheanul de rufe:ligheanul a disparut intre timp,gratarul s-a transormat in ”birou de lectura”,cu un ceai/cafea alaturi in cazul meu,cu scrumiera in cazul lui frate-meu.Mici inconveniente(unele usor de remediat):apa din cada se raceste relativ repede(noroc ca eu nu suport apa fierbinte)si trebuie”improspatata”+atentie la ”nevoile”(cu si fara ghilimele)membrilor familiei care isi cer randul la toaleta+ prea multa umezeala dauneaza grav(si iremediabil)paginilor cartii;in rest..numai de bine:))!Mai ales daca proaspata, hidratata si relaxata continui apoi lectura in pat:garantez pentru starea de BINE,care se pastreaza(cel putin)si a doua zi
S-a notat procedeul, pentru aplicatii viitoare!
cum se poate comanda easy-book-ul in Romania? mi-ati putea da, va rog, coordonatele importatorului?
Daca va mai este de folos: voicu@aquaforte.com. Va puteti folosi de numele meu.