din cotidianul
*)sigur, „ieri și azi” era cand am scris, adică în urmă cu câteva zile
Revin, ca să vă spun că mi-a plăcut Filip Florian, nu numai ce și cum scrie. Super-decent și complet lipsit de morgă – așa mi s-a părut. Mă feresc cât pot să mă întâlnesc cu scriitorii, mi-e o frică amestecată cu jenă să nu cumva să dau peste niște oameni gonflați ori complet absorbiți de propriul eu, de o singură manie. Să nu-mi strice plăcerea de a-i citi cum mi-i imaginez. În acest context, Filip Florian, care s-a scuzat două zile pentru că a întârziat două minute, a reușit să vorbească despre scrisul lui cu maximă decență și discreție. Cred că întâlnirile de la Cluj au mers în general bine, au fost și întrebări interesante, și din cele cu „ce ați simțit când…”, și cel puțin una tembelă („vă corectează cineva ortografia când terminați de scris?” – da, știu, jenant, sper să nu numere omul neuronii copiilor de la facultatea noastră după măsura asta).
În calitate de cititor, pe mine mă câștigase din carte, dar declarația cu care m-a convins a fost următoarea: „ din ce-am scris în primul an am aruncat.. cam tot.” Care mi se pare proba absolută a scriitorului. Și cu atât mai mult a scriitorului nou, care scrie ușor, repede și mult, după un soi de plan grafoman. Să ajungi să te poți desprinde de amorul tău pentru tine și pentru fructele creierașului sau ale vintrelor tale estetice într-atât încât să arunci „cam tot” ce-ai scris într-un an – abia asta, mai mult decât cartea, spune totul.
am avut si eu ocazia sa-l ascult pe filip florian si mi s-a parut de-o decenta extraordinara si un om cald, deci am aceeasi parere ca si tine. imi plac si cartile lui, of course. in alta ordine de idei, anuntai cu ceva vreme-n urma ca o sa scrii despre lungu si teodorovici cu cartile lor “indragostite” si surori de caciulite tricotate. intre timp le-am citit si eu pe-amindoua si eram tare curioasa sa-ti stiu si parerea ta. eu am una, de fapt doua pareri diferite
dar m-ar interesa si altele, ca pe bloguri inca nu s-a prea scris din ce-am vazut eu
poimaine vine ce am scris despre teodorovici, despre lungu mai tarziu. ca sa fiu onesta fata de revistele pentru care scriu cronicile, incerc sa postez comentariile dupa aparitia lor.
verdictul meu l-am formulat insa inca din postarea despre caciulite hehehe… nu s-a schimbat nimic.
Daca tot s-a dat sfoara-n tara ca ajunge scriitorul Filip Florian in Cj, mi-am propus si eu sa ajung la o intrunire, astfel incat curiozitatea mea sa nu ramana nesatisfacuta in ceea ce priveste omul-saptamanii sa zic asa…voiam f tare sa ajung la Gaudeamus, nu s-a putut, asa k m-am resemnat si am mers la intalnirea de la Litere.
Despre strict scriitorul F.Florian nu pot spune prea multe fiindca n-am reusit sa-l citesc pana acum, asa ca ii las pe cei ce-s in tema…desi recunosc faptul ca eram mai mult curioasa de omul din spatele scriitorului(by the way, mi-am dat seama ca asta e o mare problema la mine…pt. a fi cucerita in totalitate de latura profesionala a unui om trebuie sa-mi placa fundalul, sa gasesc interesant, placut omul din spatele intregii munci). Omul Filip Florian mi s-a parut fff ok, ceea ce mi-a placut ff tare a fost stilul sau relaxat, lucru ce m-a facut sa-mi doresc sa si citesc ceea ce a scris…din pacate timpul nu mi-a permis asta inca, dar raman cu speranta ca voi reusi candva, intr-un viitor apropiat…
ma bucur ca ti-a placut omul, acum treci si cetește. scuze se gasesc oricand, nu-i o problemă. daca vrem totusi sa facem ceva, chiar le lasam pe toate deoparte ca sa citim cartea respectiva. (vezi cat de bossy pot sa fiu?) in plus, desi suna foarte bine povestea cu omul din spatele scriitorului, mi se pare că lucrurile trebuie sa decurgă invers: întâi fața, apoi spatele. ehehehe, draga babei…
mda…chiar bossy
poi eu chiar sunt in depresie ca nu mai reusesc sa mai cetesc si cate ceva asa, pt. sufletelul meu, ca nah…trebe s-alerg prin bibliografii sa ma tin de toata lumea(si asta poate fi vazuta ca scuza, dar macar e una care poate fi incadrata in categoria “minte-ma frumos”) . Cat despre cunoasterea omului, sunt de acord cu ce spuneti, doar ca vedeti, complicata masinarie aici… in momentul in care cunosc fatza, daca aceasta nu e sustinuta de spate, tot degeaba, se duce toata imaginea si ce e mai rau…am observat ca regula nu se aplica doar pt. scriitori, ci pt. orice vietate ce-mi iese-n cale 
mai, mai, te pomenesti ca ai tricotat prea mult la viata ta. stii tu, una pe fatza, una pe dos….
hmmm… si cand te gandesti ca in momentul in care invatam cum se fac trebile astea aveam un feeling cum ca n-o sa aduca nik bun in viata mea…of of- grele, grele.