S-a întors Doru cu jellybeans, cercei de argint cu turcoaze de la indienii navajo și balsam de buze cu miere (pe care mai mult îmi vine să-l mănânc). Ling balsam de buze și mă uit la fotografiile din Grand Canion, merg de minune împreună:




Unde găsesc
Meta
(c) Mihaela Ursa
-
Ce crede
xbox on TAMPENII STUDENTZESHTI xbox on TAMPENII STUDENTZESHTI xbox on TAMPENII STUDENTZESHTI mihaelaursa on Misoginul de serviciu mihaelaursa on Ce citesc copiii la vară Stratosphere on Misoginul de serviciu Jiminy on Ce citesc copiii la vară Szilágyi-Benedek Dáv… on Vă aștept cu drag ofloarealbastra on Cum să-ți faci lumi din c… polimedia.us/fain on Interviu -
Cele mai recente
-
Cele mai citite
Cărțile mele

Radar




![Pe lîngă proză, Crăciun practică textul critic (mai exact eseul, chiar cu mai mare insistenţă în ultimii ani), după cum răspunde şi vocaţiei sale incontestabile de editor, asumîndu-şi sarcina editării unor antologii esenţiale (din poezia, proza scurtă, textele teoretice ale optzeciştilor şi nu numai) într-o epocă în care mai mulţi dintre foştii săi confraţi trudesc mai degrabă pentru proiecte nu mai puţin importante, dar individuale (reviste literare, edituri etc.). Pentru Gheorghe Crăciun, împăcarea acestor vocaţii reprezintă tocmai garanţia autentificării propriei existenţe: “numai punerea în contact a polului pozitiv al elanului creator cu polul negativ al conştiinţei critice poate declanşa acel curent continuu de care existenţa sa [a criticului – n.m.] imaginară în pagină are atîta nevoie.” În plus, condiţia de critic este asumată ca o prelungire a celei de prozator, după cum în prefaţa la unul din volumele sale de critică Gheorghe Crăciun se visează ’prozator de idei’.](http://mihaelaursa.files.wordpress.com/2007/06/gh-craciun-monografie.jpg?w=200&h=300)







Draga Mihaela, imaginile sunt spectaculoase, chiar de contemplat pe indelete. Calatorul tau e un fericit…(m-am gandit zilele astea la voi amandoi pentru ca am folosit/ citat un text interesant al lui Doru).
Da, chiar sunt spectaculoase, chiar am zis ca in Marele Canion nici nu trebuie sa fii ditamai maestrul fotograf. E suficient sa inchizi ochii si sa fotografiezi in orb: oricum ies niste imagini care-ti taie respiratia.