Pentru inocenți: evident, nu mă luați în serios, nici eu nu fac asta. Dar v-aș fi recunoscătoare dacă nu m-ați lua nici de tot în râs. Like I said:
Decât să-ți construiești o pagină web, mai bine plezneshte-tzi un blog! Al meu este second-hand, nu scriu pentru el, postez aici numai ce am scris deja, într-o formă sau alta. Cronici de carte – pentru că nu le voi publica în volum înainte ca senilizarea mea să fie desăvârșită, rolul lor fiind aici și acum, notații de jurnal – pentru că ar putea amuza și pe alții, chestii de profă – ca să mă audă studenții.
This is why things are the way they are!
Blogul meu e o vitrină în care locuiesc din când în când, nu chiar tot timpul (ca artiștii aceia niponi care s-au mutat permanent într-o casă-vitrină). Îmi mai uit prin el câte o haină sau câte o carte, îmi invit prietenii la taifas și studenții la cafelele pe care nu reușim să le bem în realitate, mai fac și câte o criză de curată isterie românească sau numai muierească, mă pufnește râsul sau pufnesc în plâns. Uneori le bat cu degetul în geam trecătorilor care îmi bat în geam la rândul lor. Cam asta e blogul meu! O giucărea!
Pentru prezentarea casual: click chiar în blogul ăsta, mai ales „Eu, narcisista”
Pentru prezentarea haute-couture: click http://mihaelaursa.wordpress.com/universitare/










![Pe lîngă proză, Crăciun practică textul critic (mai exact eseul, chiar cu mai mare insistenţă în ultimii ani), după cum răspunde şi vocaţiei sale incontestabile de editor, asumîndu-şi sarcina editării unor antologii esenţiale (din poezia, proza scurtă, textele teoretice ale optzeciştilor şi nu numai) într-o epocă în care mai mulţi dintre foştii săi confraţi trudesc mai degrabă pentru proiecte nu mai puţin importante, dar individuale (reviste literare, edituri etc.). Pentru Gheorghe Crăciun, împăcarea acestor vocaţii reprezintă tocmai garanţia autentificării propriei existenţe: “numai punerea în contact a polului pozitiv al elanului creator cu polul negativ al conştiinţei critice poate declanşa acel curent continuu de care existenţa sa [a criticului – n.m.] imaginară în pagină are atîta nevoie.” În plus, condiţia de critic este asumată ca o prelungire a celei de prozator, după cum în prefaţa la unul din volumele sale de critică Gheorghe Crăciun se visează ’prozator de idei’.](http://mihaelaursa.files.wordpress.com/2007/06/gh-craciun-monografie.jpg?w=200&h=300)







si mie-mi place sa ma gioc…
mie imi place vitrina dumitale.
[ ei, cum incadrezi "reactia" asta? exteriorizarea asta banala a unei placeri personale si egoiste? (: ]
thanks for sharing, lady Mihaela! sintem privilegiati.
@le petit prince: ci gioaca-te, dara…
@bursucu: prea generos, prea generos…
Saliu!
Haha, de-abia acuma am vazut “iarasi vin cu texte…” : ))))
ei, povestea-i veche rau, de pe vremea cand teoretizam noi “textele” astea, ca studenti, in grupul de initiativa culturala pe care-l numiseram “directia 9″…
@Alexandru:
auzi, ‘hai mai repede cu textele-alea’ ca eu… eeer… ‘vreau sa te cunosc’
Kuss!
Anamaria
@mihaela: ‘wdf’ ‘is directia 9′?
Aaaa! Ahaaaa. Ihhhhhm.
Nice … ‘adolescence’? ‘younghood’… ‘studentie’… rezidentiat or smth?
Auzi? Mihaela?
Da-mi si mie (te rog frumos
) ‘un link la prima ta zi de… profesoara’.
cu stima,
Afreuda.
@ afreuda: vezi si tu in categoriile astea ‘eu-narcisista’, ca sa-ntelegi ce-i cu directia 9.
n-am niciun link la prima mea zi de profesoara, ca intai am tinut niste seminarii unora cu vreo cativa ani mai mici, cu care mergeam, de altfel, la chefuri si in vacante inainte sa le ajung preparator. la ora faceam pe seriosii si ne luam cu ‘dvs.’, dupa care treceam pe ‘tu’ in pauze si ne faceam planuri de weekend, vorbeam despre carti… una dintre studentele acelea este fratzioara mea, care era doar prietena mea pe atunci, dar care mi-a devenit fratzioara de cand s-a casatorit cu fratele meu.
Arata bine cartile tale, Michi! O, dar cind ai avut timp sa scrii atitea?
Felicitari, sa le fie bine!
multumesc, sunt foarte putine. scriu destul de greu si nici nu vreau sa scot, cum vad ca se poarta, cateva carti pe an numai din cronici rebotezate. cel putin deocamdata, cat ma mai tine capul… desi au aparut toate in tiraje infime, mi-a parut bine ca li s-au parut bune unor oameni care sunt importanti pentru mine si ca au fost premiante cu coronita la serbarea de clasa, hihihihi…
buna mihaelaursa (ce-mi place fara diacritice, lasa loc de mult mai mult)
imi place cum pe site-ul acesta apar dialoguri interdisciplinare! ma introduc si eu, psihologist, atat cat ma capaciteaza natura, punandu-mi aberatiile (adica distorsiunile subiective) in dezbateri cu scop constructiv, si anume crearea unei realitati instersubiective, mai simplu spus, o hora
multa sanatate si buna dispozitie!
cu drag, ank
bine ai venit in hora noastra. care e cand ciuleandra, cand o batraneasca…
am dat eu click pe wiki şi-mi spune că este imposibil să văd ţinuta distinsă.
tare mi-ar fi plăcut să o observ, pentru ca să aflu mai multe…
sper să ne mai auzim sau citim – poate pe wiki, dacă se rezolvă.
spor-t.
Da, am observat si eu ca au desfiintat pagina. De aceea mi-am compus aici pagina de „Universitare”, unde am pus chestiile astea de self-promotion. Putem vorbi oricand, si mie mi-ar placea.