Unde găsesc
Meta
(c) Mihaela Ursa
-
Ce crede
xbox on TAMPENII STUDENTZESHTI xbox on TAMPENII STUDENTZESHTI xbox on TAMPENII STUDENTZESHTI mihaelaursa on Misoginul de serviciu mihaelaursa on Ce citesc copiii la vară Stratosphere on Misoginul de serviciu Jiminy on Ce citesc copiii la vară Szilágyi-Benedek Dáv… on Vă aștept cu drag ofloarealbastra on Cum să-ți faci lumi din c… polimedia.us/fain on Interviu -
Cele mai recente
-
Cele mai citite
Cărțile mele

Radar
Category Archives: Critica criticii
Terapia unei amnezii literare
Afirmată de câțiva ani drept cronicar literar cu autoritate, Bianca Burța-Cernat trece strălucit proba primului volum de istorie literară în 2011, când publică la Cartea Românească, Fotografie de grup cu scriitoare uitate. Proza feminină interbelică. Opt scriitoare fac obiectul masivei … Continue reading
Posted in Critica criticii, Critică, Cronici
4 comentarii
Empaticul antropolog și bunul sălbatic
Istoria antropologiei românești este destul de puțin consistentă. La începutul secolului trecut, Ioan Gh. Botez punea bazele unei școli preocupate mai ales de paleontologie, care – deși va asuma achizițiile structuralismului funcționalist și metodologia lui Bronislaw Malinowski – se … Continue reading
Posted in Critica criticii, Critică, Cronici
5 comentarii
Modele ale creației
Târziu mi-am dat seama că am avut modele într-ale scrisului critic. Nu am imitat cu proiect, ci așa cum scriitorii, înainte de a deveni scriitori, își imită autorii preferați. Prima dată l-am imitat direct pe Maiorescu prin clasa a zecea, … Continue reading
Posted in Carti si oameni, Critica criticii, Critică
Scrie un comentariu
Un cogito psihic
De la Adrian Marino încoace, niciun alt teoretician român nu a mai avut parte de o la fel de bună expunere internațională. În prezent însă, Corin Braga, cel mai erudit comparatist român al ultimelor generații, pare să egaleze, dacă … Continue reading
Posted in Critica criticii, Critică, Cronici
Un comentariu
Despre organul creativității
Tendințe de ultimă oră în teoria literaturii (mai precis în naratologie și în teoriile receptării) indică amurgul epocii de aur a primatului esteticului. La rândul lor, acestea nu fac decât să răspundă unei practici de lectură din ce în ce … Continue reading
Posted in Critica criticii, Critică, Cronici
Un comentariu
Esenţă de critic
Adevăratele exegeze de autor sunt reuşite ingrate: pe de o parte, ele compun şi expun un autor în interiorul unui sistem critic menit să-i ofere o nouă înţelegere ori să-i sporească gradul de inteligibilitate, să completeze detaliile unui portret cu … Continue reading
Posted in Critica criticii, Critică, Cronici
14 comentarii
Romanul – „a message in a bottle”
Ediţia integrală a Civilizaţiei romanului. O istorie a romanului de la Ramayana la Don Quijote, cartea Mirelei Roznoveanu (Bucureşti, Cartex, 2008) este, în condiţiile în care Toma Pavel cu Gândirea romanului nu poate fi revendicat naţional, cea mai importantă lucrare … Continue reading
Întoarcerea la roman (partea a II-a)
(continuare din numărul anterior) În cele din urmă, volumul lui Toma Pavel, Gândirea romanului, crește din episoade hermeneutice foarte pasionale, din interpretări ale operelor reprezentative pentru epocile invocate pe parcursul analizei. Într-un plan de o mai mare generalitate, autorul mărturisește … Continue reading
Întoarcerea la roman (partea I)
Sunt rarissime cărțile de critică, teorie sau istorie literară care conving atât prin profesionalismul demonstrației, cât și prin entuziasmul vădit al autorului față de subiect. De aceea, când se ivesc, ele trebuie salutate pe două voci: una din public, … Continue reading
Criticul literar ca brand cultural
(Ion-Bogdan Lefter m-a rugat sa raspund la o ancheta despre controversata Istorie critica… manolesciana, pentru revista „aLtitudini”. Cam asta a ieșit:) Istoria critică… este cartea cea mai scumpă pe care mi-am cumpărat-o vreodată, chiar dacă pun la socoteală şi Istoria… … Continue reading




![Pe lîngă proză, Crăciun practică textul critic (mai exact eseul, chiar cu mai mare insistenţă în ultimii ani), după cum răspunde şi vocaţiei sale incontestabile de editor, asumîndu-şi sarcina editării unor antologii esenţiale (din poezia, proza scurtă, textele teoretice ale optzeciştilor şi nu numai) într-o epocă în care mai mulţi dintre foştii săi confraţi trudesc mai degrabă pentru proiecte nu mai puţin importante, dar individuale (reviste literare, edituri etc.). Pentru Gheorghe Crăciun, împăcarea acestor vocaţii reprezintă tocmai garanţia autentificării propriei existenţe: “numai punerea în contact a polului pozitiv al elanului creator cu polul negativ al conştiinţei critice poate declanşa acel curent continuu de care existenţa sa [a criticului – n.m.] imaginară în pagină are atîta nevoie.” În plus, condiţia de critic este asumată ca o prelungire a celei de prozator, după cum în prefaţa la unul din volumele sale de critică Gheorghe Crăciun se visează ’prozator de idei’.](http://mihaelaursa.files.wordpress.com/2007/06/gh-craciun-monografie.jpg?w=200&h=300)






