Unde găsesc
Meta
(c) Mihaela Ursa
-
Ce crede
xbox on TAMPENII STUDENTZESHTI xbox on TAMPENII STUDENTZESHTI xbox on TAMPENII STUDENTZESHTI mihaelaursa on Misoginul de serviciu mihaelaursa on Ce citesc copiii la vară Stratosphere on Misoginul de serviciu Jiminy on Ce citesc copiii la vară Szilágyi-Benedek Dáv… on Vă aștept cu drag ofloarealbastra on Cum să-ți faci lumi din c… polimedia.us/fain on Interviu -
Cele mai recente
-
Cele mai citite
Cărțile mele

Radar
Category Archives: de poezie
O Apocalipsă intrată în canon
Colecția seriilor de autor de la Editura Polirom se completează cu o „serie Marta Petreu”, în care intră deocamdată trei piese: eseul Cioran sau un trecut deocheat (apărut deja în două ediții anterioare în 1999 și în 2004, plus … Continue reading
Posted in Critică, Cronici, de poezie
Scrie un comentariu
Aşa grăit-a Nietzschuleţul piciuleţului…
Când poeţii ajung tătici se întâmplă tot felul de lucruri ciudate: cărţi, autori şi rime ajung să se amestece printre gângureli şi eructaţii, bebeluşii – când nu levitează – o iau la sănătoasa pe covoare zburătoare, sufletul şi morala sunt … Continue reading
Posted in Critică, Cronici, de poezie
8 comentarii
Poetul religios, astăzi
Ioan Pintea duce astăzi formula tradiţională a poeziei religioase până la extrema clasică, într-un fel care aminteşte nu atât de Ioan Alexandru, cât de Voiculescu. Interesant este că, în acest scop, el se serveşte de soluţia minimalismului optzecist, de poetica … Continue reading
Posted in Critică, Cronici, de poezie
14 comentarii
Problemele personale ale poeziei
La lectura ultimului volum de versuri al Angelei Marinescu m-am întrebat dacă titlul trebuie citit în lumina observației lui Ion Negoițescu de pe coperta a patra: „Un lirism pur subiectiv, probleme personale până la deznădejde, exprimând o dramă existențială ce … Continue reading
Efectul Mara în interiorul și în afara poeziei
Maternitatea se transformă foarte greu în literatură, iar în literatura scrisă de bărbați ea este – din rațiuni ușor de explicat – aproape invizibilă. Nu politicile genului sunt de vină, ci experiența maternității în sine, cu limbajul ei non-discursiv și … Continue reading
Poezia ca Waterworld
Poezia Cătălinei Cadinoiu m-a luat prin surprindere. Când citești poezie nouă cu oarecare regularitate, ești obligat să recunoști – în poeții tineri ai unui moment cultural – o anumită serialitate (de atitudine, de limbaj sau chiar tematică). Poeții buni apar … Continue reading
Singur cetăţean al ultimei patrii
Fiecare volum al Marianei Codruţ a adus cu sine confirmarea unui poet de substanţă. Ultima patrie (Piteşti, Paralela 45, 2007, colecţia „Biblioteca românească”), cea mai recentă carte de poezie a autoarei, este un volum despre locuire: un eu niciodată confortabil, … Continue reading
POEMUL CASTITĂŢII IMPOSIBILE
Toate temele volumului Centura de castitate (Editura Cartea Românească, 2007), al lui Nichita Danilov, sunt cuprinse în cele trei citate alese de autor drept motto: creaţia şi moartea (v. fragmentul din Tao Te Ching), preeminenţa spiritului asupra lumii fizice (Rudolf … Continue reading
DESPRE POEZIE ŞI (LIPSA EI DE) GRATUITATE
De obicei, când scriu un volum, poeţii ştiu foarte clar că scriu un volum. Ei ştiu măcar că scriu un poem care ar putea ajunge la o adică într-un volum (statistic vorbind, la cantitatea de narcisism care însoţeşte obligatoriu poetul … Continue reading
OSTENTAŢIA POEZIEI
Când Nicolae Tzone îşi intitulează un volum Nicolae Magnificul nu poate fi bănuit de modestie. La Capodopera maxima (Editura Vinea, 2007) nu mai există nici un dubiu asupra complexului egolatru proiectat de bunăvoie asupra acestui univers poetic, oricâtă autoironie i-ar … Continue reading




![Pe lîngă proză, Crăciun practică textul critic (mai exact eseul, chiar cu mai mare insistenţă în ultimii ani), după cum răspunde şi vocaţiei sale incontestabile de editor, asumîndu-şi sarcina editării unor antologii esenţiale (din poezia, proza scurtă, textele teoretice ale optzeciştilor şi nu numai) într-o epocă în care mai mulţi dintre foştii săi confraţi trudesc mai degrabă pentru proiecte nu mai puţin importante, dar individuale (reviste literare, edituri etc.). Pentru Gheorghe Crăciun, împăcarea acestor vocaţii reprezintă tocmai garanţia autentificării propriei existenţe: “numai punerea în contact a polului pozitiv al elanului creator cu polul negativ al conştiinţei critice poate declanşa acel curent continuu de care existenţa sa [a criticului – n.m.] imaginară în pagină are atîta nevoie.” În plus, condiţia de critic este asumată ca o prelungire a celei de prozator, după cum în prefaţa la unul din volumele sale de critică Gheorghe Crăciun se visează ’prozator de idei’.](http://mihaelaursa.files.wordpress.com/2007/06/gh-craciun-monografie.jpg?w=200&h=300)






