Unde găsesc
Meta
(c) Mihaela Ursa
-
Ce crede
xbox on TAMPENII STUDENTZESHTI xbox on TAMPENII STUDENTZESHTI xbox on TAMPENII STUDENTZESHTI mihaelaursa on Misoginul de serviciu mihaelaursa on Ce citesc copiii la vară Stratosphere on Misoginul de serviciu Jiminy on Ce citesc copiii la vară Szilágyi-Benedek Dáv… on Vă aștept cu drag ofloarealbastra on Cum să-ți faci lumi din c… polimedia.us/fain on Interviu -
Cele mai recente
-
Cele mai citite
Cărțile mele

Radar
Category Archives: de proză
Ieșirea din literatură, întoarcerea la scris
Îi dedic această cronică capricoarneik13, care știe foarte bine ce știe. Ca să nu mai stea de vorbă cu necunoscătorii. Ultimul volum al Jurnalului lui Mircea Cărtărescu, scris între 2004 și 2010 (București, Humanitas, 2011) este la fel de … Continue reading
Posted in Critică, Cronici, de proză
3 comentarii
„Fratele tău ești tu…”
Bogdan Suceavă rulează, ca romancier, registre cât se poate de diferite: de la Venea din timpul diez, din 2004, la Miruna, o poveste, din 2007, sau la Vincent nemuritorul, din 2008, nu se vede doar o modificare de temă (dinspre … Continue reading
Posted in Critică, Cronici, de proză
11 comentarii
Viaţa şi opiniunile lui Dan Coman. Poet
De câţiva ani, triumviratul scriitoricesc de la Sângeorz-Băi compus din Marin Mălaicu-Hondrari, Florin Partene şi Dan Coman a dobândit notorietatea unei grupări literare. Poeţi afirmaţi în volumul colectiv camera (care îl includea şi pe Alin Salvan), cei trei nu împărtăşesc … Continue reading
Posted in Critică, Cronici, de proză
8 comentarii
Fiule, iată mama ta…
După ce am citit Noapte bună, copii, de Radu Pavel Gheo, credeam că parcursesem cel mai bun roman românesc al anului 2010. Apariţia romanului lui O. Nimigean, Rădăcină de bucsau (Polirom 2010), m-a obligat să-mi revizuiesc părerea, lărgind podiumul locului … Continue reading
Posted in Critică, Cronici, de proză
8 comentarii
Ultima noapte de aici, întâia noapte de Dincolo
Noapte bună, copii! (Iași, Polirom, 2010), cu cele 500 de pagini ale sale consacră un romancier. Forțând nota, aș spune că tot ceea ce a scris Radu Pavel Gheo până la romanul de față trebuie citit ca un exercițiu … Continue reading
Posted in Critică, Cronici, de proză
Scrie un comentariu
Zaira sau A te povesti
„În vremurile astea, e rău să devii bărbat” spune un personaj din Zaira (Iaşi, Polirom, 2010), romanul recent tradus în româneşte de Mariana Bărbulescu după originalul din 2008. Autorul este scriitorul elveţian de origine română Cătălin Dorian Florescu. Citatul poate … Continue reading
O înviere mascată
Văd în cel mai recent roman al Dorei Pavel, Pudră (Iaşi, Polirom, 2010), geamănul poetic al primului roman al autoarei, Agata murind. Şi unul, şi celălalt spun povestea prezentificării unor absenţe: în Agata murind, rescrierea absenţei Agatei de către sora … Continue reading
Școala de bucuriologie
Cei care au citit deja Adriana Babeți, Prozac. 101 pastile pentru bucurie (Iași, Polirom, 2009) vor înțelege de ce, deși am citit volumul astă vară, am așteptat până acum să-l recitesc pentru o cronică. Cei care nu l-au citit încă … Continue reading
Peripeţiile Păpuşarului în teatrul bibliotecii
În cinstea lui Alexandru, cu mulțumiri Între întîmplările miraculoase ale vieţii mele se numără şi faptul că, spre sfîrşitul anului 1998, am fost rugată de un prieten să „mă uit peste” manuscrisul unui roman pe care autorul dorea să-l publice cît … Continue reading
Cum să uiţi o aşteptare
Cu puţin timp în urmă, Dan Lungu declara, pe un post de televiziune, că nu se mai lasă astăzi influenţat ca altădată de criticile răuvoitoare, de atacurile presei, urmărindu-şi în schimb „proiectul”, convins fiind că un acelaşi obiect nu poate … Continue reading




![Pe lîngă proză, Crăciun practică textul critic (mai exact eseul, chiar cu mai mare insistenţă în ultimii ani), după cum răspunde şi vocaţiei sale incontestabile de editor, asumîndu-şi sarcina editării unor antologii esenţiale (din poezia, proza scurtă, textele teoretice ale optzeciştilor şi nu numai) într-o epocă în care mai mulţi dintre foştii săi confraţi trudesc mai degrabă pentru proiecte nu mai puţin importante, dar individuale (reviste literare, edituri etc.). Pentru Gheorghe Crăciun, împăcarea acestor vocaţii reprezintă tocmai garanţia autentificării propriei existenţe: “numai punerea în contact a polului pozitiv al elanului creator cu polul negativ al conştiinţei critice poate declanşa acel curent continuu de care existenţa sa [a criticului – n.m.] imaginară în pagină are atîta nevoie.” În plus, condiţia de critic este asumată ca o prelungire a celei de prozator, după cum în prefaţa la unul din volumele sale de critică Gheorghe Crăciun se visează ’prozator de idei’.](http://mihaelaursa.files.wordpress.com/2007/06/gh-craciun-monografie.jpg?w=200&h=300)






