Unde găsesc
Meta
(c) Mihaela Ursa
-
Ce crede
xbox on TAMPENII STUDENTZESHTI xbox on TAMPENII STUDENTZESHTI xbox on TAMPENII STUDENTZESHTI mihaelaursa on Misoginul de serviciu mihaelaursa on Ce citesc copiii la vară Stratosphere on Misoginul de serviciu Jiminy on Ce citesc copiii la vară Szilágyi-Benedek Dáv… on Vă aștept cu drag ofloarealbastra on Cum să-ți faci lumi din c… polimedia.us/fain on Interviu -
Cele mai recente
-
Cele mai citite
Cărțile mele

Radar
Category Archives: Din Scriitopia
Scriitopia reloaded
Astă vară a apărut ediţia a 2-a, revăzută şi adăugită. Tirajul este minuscul, dar până una alta se poate comanda cu ramburs la edituradaciaxxi@yahoo.com (costa 35 de lei şi la oricare două titluri comandate primeşti o carte gratis) .
Posted in Carti si oameni, Critică, Din Scriitopia
Pactul colaboraţionist (II)
Don Quijote faţă cu Mitrea Cocor În a doua parte a cărţii, Don Quijote devine receptorul propriei sale poveşti, pentru că află că s-a scris cartea istoriilor sale. Deloc măgulit de statutul său de personaj de roman (care i-ar fi … Continue reading
Posted in Critică, Din Scriitopia
2 comentarii
Pactul colaboraționist (I)
Într-un interviu, Monica Lovinescu vorbește despre trădările scriitorilor români: “Trădarea intelectualilor ţine de prostituţia asupra cuvîntului. Nu poţi scrie cu aceeaşi mînă capodopere şi mizerii. Cei care au servit regimul comunist de ce nu regretă acest lucru? A despărţi omul … Continue reading
Cine? Cititorul.
În toată agitația cu cititorul a intervenit de curând agitația suplimentară (lui „nu mai citește nimeni”) care spune că oamenii citesc prea multe tâmpenii, unele de pe bloguri (persoanele și blogurile de față se exclud, cum altfel?). Am aici un … Continue reading
Posted in Carti si oameni, Critică, Din Scriitopia
12 comentarii
A repeta
Repetiţia e începutul interpretării, un fel de traducere literală, formală, a conţinutului prim, întâiul pas în afara contemplaţiei idolatre. De aceea artiştii geniali încep prin imitaţie – de ce ne vine atât de greu să recunoaştem? Ei interpretează mai înainte … Continue reading
Plagiat sau playgiat
cascavalul intertextual Zilele trecute, Mihnea Măruță publica pe blogul lui un comentariu despre acuzele – legitime, după toate aparențele – de plagiat formulate de Nae Caranfil față de echipa și de firma care promovează brânzeturile Delaco (în spoturile alea superhaioase … Continue reading
Posted in Carti si oameni, Critică, Din Scriitopia
Tagged nae caranfil, raymond federman
7 comentarii
Autofictiune
Mă descopăr trăind o utopie, de fiecare dată cînd scriu. Îmi întreţin iluzia că înţeleg texte, că întîlnesc autori. Ştiu că, în realitate, nu înţeleg nimic şi nici vorbă să mă întîlnesc cu cineva, dar îmi suspend de bunăvoie neîncrederea … Continue reading
PENTRU CA MURIEL SI EDITH M-AU PUS PE GANDURI…
Multă vreme am crezut că pozele lezate în care se complac scriitorii care se iau prea tare în serios, că bosumflările sau furiile lor că nu sunt citiţi, citaţi, recunoscuţi, iubiţi, admiraţi îndeajuns vin dintr-o vanitate de dată recentă, dintr-un … Continue reading
CE NE FACEM DACA E ADEVARAT?
Cu cîţiva ani în urmă, cîţiva tineri scriitori argentinieni au anunţat public că Borges nu ar fi fost decît un actor pus să “dea chip” unei opere fără nume. Comunitatea scriitoricească s-a cutremurat să afle că, susţineau insurgenţii, grupul de … Continue reading
Câteva chestii despre Auctore
(pentru cei care se stiu, acesta e un raspuns, pentru ceilalti, doar o nota despre roman) Dacă vrem să judecăm Auctorele şi statutul lui astăzi în raport cu prestanţa figurii Naratorului sau a Personajului, cred că trebuie să avem grijă, … Continue reading




![Pe lîngă proză, Crăciun practică textul critic (mai exact eseul, chiar cu mai mare insistenţă în ultimii ani), după cum răspunde şi vocaţiei sale incontestabile de editor, asumîndu-şi sarcina editării unor antologii esenţiale (din poezia, proza scurtă, textele teoretice ale optzeciştilor şi nu numai) într-o epocă în care mai mulţi dintre foştii săi confraţi trudesc mai degrabă pentru proiecte nu mai puţin importante, dar individuale (reviste literare, edituri etc.). Pentru Gheorghe Crăciun, împăcarea acestor vocaţii reprezintă tocmai garanţia autentificării propriei existenţe: “numai punerea în contact a polului pozitiv al elanului creator cu polul negativ al conştiinţei critice poate declanşa acel curent continuu de care existenţa sa [a criticului – n.m.] imaginară în pagină are atîta nevoie.” În plus, condiţia de critic este asumată ca o prelungire a celei de prozator, după cum în prefaţa la unul din volumele sale de critică Gheorghe Crăciun se visează ’prozator de idei’.](http://mihaelaursa.files.wordpress.com/2007/06/gh-craciun-monografie.jpg?w=200&h=300)






