Unde găsesc
Meta
(c) Mihaela Ursa
-
Ce crede
xbox on TAMPENII STUDENTZESHTI xbox on TAMPENII STUDENTZESHTI xbox on TAMPENII STUDENTZESHTI mihaelaursa on Misoginul de serviciu mihaelaursa on Ce citesc copiii la vară Stratosphere on Misoginul de serviciu Jiminy on Ce citesc copiii la vară Szilágyi-Benedek Dáv… on Vă aștept cu drag ofloarealbastra on Cum să-ți faci lumi din c… polimedia.us/fain on Interviu -
Cele mai recente
-
Cele mai citite
Cărțile mele

Radar
Category Archives: Eu – narcisista
Interviu
Cei care deţin sau au deţinut „ştiinţa plăcerii sexuale”, au plătit un tribut. Care este cea mai rară pedeapsă? Nu știu care este cea mai rară. Bietului Tiresias, bătrânului profet mitologic, i s-a luat vederea pentru că deținea această știință. … Continue reading
Posted in Carti si oameni, Erotice, Eu - narcisista
3 comentarii
De vineri în librării
Cuprins: INTRODUCERE: Despre ferestre Ipoteze sau ficțiuni Armonii temperate și cântări languroase Eroticonul: un concept PARTEA I: EROTICOANE Despre mijlocitori Unde se arată slăbiciunea și tăria contemplației Adevărul ca moarte Când ceilalți privesc Unde ni se arată cum poate … Continue reading
Posted in Bucurii, Carti si oameni, Erotice, Eu - narcisista
7 comentarii
Old school
Un drum întâmplător prin Hasdeu, locul studenției mele din anii de după 89, mi-a readus toată tulburarea acelor ani trăiți în căminul VI, camera 61. Mi-o întrețin încă o clipă amintindu-mi cum ascultam transportate, până la delir, cu Lili și … Continue reading
Posted in Bucurii, Eu - narcisista
9 comentarii
Înainte de conștiință
Întâi, Mira a spus „Ce bine-ar fi să mai avem un frățior. Noi să vorbim între noi și el doar să se holbeze la noi cu ochii mari.” Apoi, Nona a adăugat: „Cam cum te holbai tu când erai mică … Continue reading
Posted in Bucurii, Eu - narcisista, Pueropedia
6 comentarii
Ora de matematică
De la revista „Discobol”, o anchetă despre matematică: “Aveţi curajul? Orele de matematică pot fi foarte spinoase câteodată şi pot da multe bătăi de cap. Iar ca simptome asociate se întâlnesc, adeseori, fiori reci pe spate, vertijuri şi scurte descoperiri … Continue reading
Posted in Bucurii, Carti si oameni, Eu - narcisista
5 comentarii
Așa arată…
Tovarășe de drum în italiană, unde au apărut la Sandro Teti di Roma, în 2011. În originalul coordonat de Dan Lungu și Radu Pavel Gheo la Polirom, am scris ceva care pornește de la asta. Care sună foarte drăguț în … Continue reading
Posted in Bucurii, Carti si oameni, Eu - narcisista
Scrie un comentariu
Pe 25 septembrie…
… dacă e s-o cred pe tanti Viki Pedia (și n-am motive să n-o cred de data asta), s-au întâmplat cam așa: S-a sfârșit epoca de glorie a vikingilor în bătălia de la Stamford Bridge, Baiazid I, “Fulgerul” i-a bătut … Continue reading
Posted in Eu - narcisista, Zilnice
Ce pățesc eu cu sufletul în vacanță
Ideea după care fiecare plecare este o mică moarte nu reprezintă decât concluzia unor observații comune asupra potențialului anxiogen al călătoriei, al plecării mai ales. În vorbe misticoide, plecările se soldează cu câte-o hemoragie sufletească involuntară, o senzație de ruptură … Continue reading
Posted in Bucurii, Eu - narcisista
9 comentarii
FFWD
Tudor, fratele meu, mi-a atras mai demult atenția că primăvara durează, de vreo câțiva ani încoace, „o întreagă zi de joi”. Cu primăvara asta heirupistă, grădina mea a luat-o razna. Până acum era și ea rânduită – de la natură … Continue reading
Posted in Eu - narcisista
8 comentarii
Mofturi de smiorcăită
Îi povestesc lui Doru cum, adolescentă fiind, izbucneam în plâns la Adagio-ul lui Albinoni sau la Sonata lunii… Nu pentru că aveam de-mi plâns cine știe ce năcazuri Zburător-related, ci pentru că muream de emoție la combinația aceea de tonuri. … Continue reading
Posted in Eu - narcisista
34 comentarii




![Pe lîngă proză, Crăciun practică textul critic (mai exact eseul, chiar cu mai mare insistenţă în ultimii ani), după cum răspunde şi vocaţiei sale incontestabile de editor, asumîndu-şi sarcina editării unor antologii esenţiale (din poezia, proza scurtă, textele teoretice ale optzeciştilor şi nu numai) într-o epocă în care mai mulţi dintre foştii săi confraţi trudesc mai degrabă pentru proiecte nu mai puţin importante, dar individuale (reviste literare, edituri etc.). Pentru Gheorghe Crăciun, împăcarea acestor vocaţii reprezintă tocmai garanţia autentificării propriei existenţe: “numai punerea în contact a polului pozitiv al elanului creator cu polul negativ al conştiinţei critice poate declanşa acel curent continuu de care existenţa sa [a criticului – n.m.] imaginară în pagină are atîta nevoie.” În plus, condiţia de critic este asumată ca o prelungire a celei de prozator, după cum în prefaţa la unul din volumele sale de critică Gheorghe Crăciun se visează ’prozator de idei’.](http://mihaelaursa.files.wordpress.com/2007/06/gh-craciun-monografie.jpg?w=200&h=300)






